Asa a inceput totul (1)

Totul a început cu călătoria în Noua Zeelandă în ianuarie 2009.
La momentul respectiv eram un proaspăt disponibilizat de la o companie ce s-a desfiinţat, oferindu-mi astfel fondurile necesare pentru această călătorie de neuitat.
Cu gândul la perioada ce va urma în viaţa mea am rezervat biletele de avion, împreună cu prietenul Zaharia, cu plecare pe 31 decembrie.
Ziua cea mare a venit, ne-am luat la revedere de la iubite, fraţi, părinti şi prieteni şi am plecat la aeroport.
KLM ne-a purtat de la Bucureşti la Amsterdam şi de-acolo în Malaesia - Kuala Lumpur.

Ne-am dezmeticit în Kuala Lumpur în aeroport unde am aşteptat aproximativ 4 ore.

 Ne-am îmbarcat pentru un alt zbor de 11 ore până în Auckland - Noua Zeelandă de data aceasta cu Malaysia Airlines. Incomparabil faţa de autobuzele celor de la KLM.
Odată ajunşi în aeroport a început aventura. O doamnă mică, îndesată ce-şi avea locul după ghişeele vămii a început să urle: "We have two romanians!! We have two romanians!!" Atunci am ştiut cine suntem. Până şi la capătul pământului suntem recunoscuţi. A urmat o plimbare prin diverse birouri ale Immigration si Customs ca într-un final să rămânem la vamă pentru verificarea bagajelor, unde am fost interogaţi subtil de angajaţii vămii, reţinuţi si percheziţionaţi până la piele pe motivul traficului de droguri. Toată această operaţiune a durat aproximativ 4 ore şi ceva după care a urmat interogatoriul de la Immigration. "De ce aţi venit tocmai in Noua Zeelanda?", "Unde veţi călătorii aici?", "Nu aveţi un itinerar stabilit?", "Vă veţi mai întâlni cu români cât sunteţi aici?", etc, etc încă o oră. Într-un final suntem liberi sa plecăm. Am ieşit din aeroport insoţiţi de doi vameşi de profesie supăraţi. Nu m-am putut bucura de soarele puternic, nici de aerul curat sau de peluzele cu iarbă verde şi deasă aşa cum văzusem în filme. Ne-am asezat sa fumăm o ţigară şi să ne calmăm puţin. Atunci am realizat că suntem în Noua Zeelandă.
Am fugit la primul taxi ieşit în cale care ne-a luat 78 de dolari până la hostelul unde aveam rezervare.

4 metri patrati cu baie cu tot

Eu sunt cel cu căciula de păr care, din cauza umidităţii nu mai statea in nici un fel.

Ne reculegem după o experienţă umilitoare. Zaharia era trist.